do & don’t

daca nu ati ascultat editia de ieri a emisiunii „timpul prezent”, o sa va rog doar atat: sa va treceti in agenda 22 mai. mai multe aici. pana atunci:

si pentru ca nu am mai facut de mult recomandari, si una din seria „asta nu”. nu-mi amintesc cand a fost ultima oara cand am iesit din sala inainte de terminarea filmului. de obicei rezist. pot vedea aproape orice film, cu cateva exceptii, normal, ca orice om. dar altfel sunt in stare sa vad si cinci filme pe zi, sa urmaresc un film de la jumatate, in orice condtii. dar aseara am jurat, in timp ce ieseam din cinematograful patria, ca nu voi mai calca vreodata pe la vreun film de daneliuc. am tot incercat. mi s-au parut din ce in ce mai proaste. „marilena”, care ruleaza acum pe ecrane, film terminat cam in aceeasi perioda cu „legiunea straina”, o alta catastrofa, nu doar ca m-a plictisit de moarte, dar m-a si scarbit. pur si simplu. asa ca nu va spun decat atat: ocoliti-l.

Reclame

greseli

stiu ca astazi l-am cam anglicizat pe bietul brueger, care nu e nici peter, ci cam pieter. un ascultator mi-a atras atentia ca am spus si ireventios in loc de ireverentios, dar pe asta sigur l-am inghitit din graba. se mai intampla.

subiect, nu obiect

nu-mi iese din cap ce spunea astazi lia perjovschi in timpul emisiunii: ca trebuie sa te decizi daca vrei sa fii obiect sau subiect. chiar daca perspectiva nu e atat de larga – ca subiect, esti cel care face istoria , spune lia – tot trebuie sa te decizi pentru a fi subiect. chit ca e vorba doar de libertatea de a alege, de a rezista oricaror forme de agresivitate consumerista sau droguri, cum le numea tot lia pe toate acestea: shopping, valentine’s day, divertisment de proasta calitate. daca ati ascultat, voi cum ati inteles?

am imagine, caut filmul

legat de editia de astazi, cand am vorbit despre filme si filme politice si, mai ales, despre frost/nixon. pana nu demult, cand auzeam Xpolitic, unde X=film sau X=literatura sau X=arta ma apuca frica. probabil tot din copilarie mi se trage, cand film politic inseamna ceva coreean sau ceva sovietic, deci ceva ce ma plictisea teribil. asta in comparatie cu filmele cu alain delon. hm, ce vremuri… apropo, am o imagine si caut filmul: este cu siguranta politist, este cu siguranta cu alain delon, este cu siguranta cu crime. imaginea mea e alb-negru,  dar nu pot garanta ca si filmul. si imaginea este urmatoarea: o tipa moarta, care sta pe o parte intr-un pat desfacut, si are un cuvant scris pe spate, cu litere de tipar, cu negru. langa, alain delon, foarte tanar, in camasa si sacou. daca va aminteste de ceva, spuneti-mi. trebuie sa gasesc acest film, cat de ciudat v-ar parea.

copilarii din amintire

observ ca subiectul emisiunii de astazi – literatura pentru copii – a prins. deja am cateva mesaje de la ascultatori. observ cu incantare ca povestile lor preferate – „micul print” si „cenusareasa” – sunt in buna masura si povestile mele preferate. „micul print” am citit-o in liceu, deci in nici un caz nu se poate spune ca este legata intr-un fel sau altul de copilarie. cu „cenusareasa” in schimb este o alta… poveste, la fel cum mi s-a intamplat cu „alba ca zapada”, „scufita rosie” sau cu povestile lui creanga. toate mi-au si ne-au (am un frate, da) fost povestite de bunica-mea, care le inflorea nevoie mare. niciodata scufita rosie nu semana cu scufita rosie la fel cum capra cu trei iezi nu le spunea niciodata acelasi lucru iezilor. ideea (principala) e urmatoarea: cand am citit originalele, mult mai tarziu, am fost cam dezamagita. a doua idee, secundara: faptul ca bunica-mea inflorea toate povestile, ca inclusiv propriile ei amintiri ieseau inflorite la suprafata, ne-a starnit pe noi sa ne inventam propriile lumi si propriile povesti: in clasa a IV-a, respectiv a II-a (frate-meu) am scris primele romane (don’t ask!), iar eu am avut un personaj imaginar pana in clasa a XII-a (jesus!)