ce carti se mai citesc la „timpul prezent”

ce am mai citit in ultima vreme si vreau sa va recomand:

„penelopiada” de margaret atwood, in colectia „mituri”, editura leda, traducerea gabriela nedelea: o poveste arhicunoscuta, dar spusa din punctul de vedere al penelopei. nu cred in ce scrie pe coperta a patra, cum ca perspectiva este a femeii cosmo. ci ca doar atwood a fost extrem de inspirata si isteata (ca intotdeauna), gasind vocea perfecta. intr-o carte la care tot citesc, care se cheama „creating fiction”, cineva sustine ca lucrul esential cand incepi sa scrii proza este sa ai vocea.  restul vine pe parcurs.

„fata intalneste baiatul” de ali smith din aceeasi colectie mi-a placut mai putin, desi exista si in aceasta carte un personaj foarte, foarte bun: midge (imogen). asta da fata cosmo, cu treningul ei stella mccartney si cu ideile ei de imbuteliere a apei. florina pirjol a superlaudat-o in cel mai recent numar din time out, eu cred ca nu a citit-o pe atwood.

acum citesc „incest” de christine angot, tot de la leda. pe care a injurat-o toata lumea, la fel cum acum cativa ani au injura-o cu totii pe catherine m. cu viata ei sexuala. in urma cu ceva timp am citit si „locuiesc in televizor” de chloe delaume, de la art. mie mi se pare grozav ca se traduc astfel de carti, foarte experimentale. problema e alta: ca editurile incearca sa le vand drept ceva ce nu sunt. nici „locuiesc in televizor” nu este roman, la fel cum cu greu poate fi roman cartea lui angot. normal ca ai anumite asteptari de la ceva ce se da drept roman si ca te apuca pandaliile in momentul in care nu primesti ceea ce astepti. ma rog, asa vad eu lucrurile, pentru ca sunt si intr-o perioada in care ma intereseaza foarte mult cum se mai poate experimenta.