29.01 Buhagiar

si cu asta am spus tot. mi s-a intamplat de foarte multe ori sa nu-mi placa spectacolul, dar sa fiu innebunita dupa scenografie. cat de ciudat ar parea (stiu, vorbim de spectacol ca intreg etc. ). maine, de la 11.30, la radio romania cultural, pe 101.3 FM daca sunteti bucuresteni, pe frecventele locale (pe care le stiti mai bine decat mine) sau online, la cultural.srr.ro. enjoy!

Anunțuri

unde mai merge Timpul prezent

EXPOZIŢIE DE GRAFICĂ ŞI PICTURĂ

Omul care merge prin umbră de Andrei Gamarţ (R. Moldova)

22 ianuarie – 7 februarie 2009

Galeria Montage

Calea Calarasilor 94

Bălan.unu spectacol susţinut de  Robert Bălan

(joi, 29 ianuarie, ora 20:00)

Proiectii de filme

(sâmbătă, 31 ianuarie, ora 19:30)

Proiectii de filme

(joi, 5 februarie, ora 19:30)

Lectură stricată / Instalaţie de Greenplastic & Valchimic

(vineri, 6 februarie, ora 20:00)

Seară de lectură – poezie contemporană

Închiderea expoziţiei & after party

(7 februarie, sâmbătă, ora 19:00)

Invitaţi la seara de lectură: Domnica Drumea, Dan Sociu, Gabriella Eftimie, Vasile Leac, Valentina Chiriţă, Oana Ninu, Elena Vlădăreanu, Hose Pablo, Andrei Gamarţ, Vlad Moldovan, Claudiu Komartin, Ruslan Carţa, Răzvan Ţupa, KATA, Diana Geacăr

Accesul publicului este gratuit şi se face prin rezervare via email, la adresele: zara.zaraza@yahoo.com, contact@galerie-montage.com sau prin telefon, la numerele: 021-322. 52.26; 0726.152.156.

invitatiegamart1

ce carti se mai citesc la „timpul prezent”

ce am mai citit in ultima vreme si vreau sa va recomand:

„penelopiada” de margaret atwood, in colectia „mituri”, editura leda, traducerea gabriela nedelea: o poveste arhicunoscuta, dar spusa din punctul de vedere al penelopei. nu cred in ce scrie pe coperta a patra, cum ca perspectiva este a femeii cosmo. ci ca doar atwood a fost extrem de inspirata si isteata (ca intotdeauna), gasind vocea perfecta. intr-o carte la care tot citesc, care se cheama „creating fiction”, cineva sustine ca lucrul esential cand incepi sa scrii proza este sa ai vocea.  restul vine pe parcurs.

„fata intalneste baiatul” de ali smith din aceeasi colectie mi-a placut mai putin, desi exista si in aceasta carte un personaj foarte, foarte bun: midge (imogen). asta da fata cosmo, cu treningul ei stella mccartney si cu ideile ei de imbuteliere a apei. florina pirjol a superlaudat-o in cel mai recent numar din time out, eu cred ca nu a citit-o pe atwood.

acum citesc „incest” de christine angot, tot de la leda. pe care a injurat-o toata lumea, la fel cum acum cativa ani au injura-o cu totii pe catherine m. cu viata ei sexuala. in urma cu ceva timp am citit si „locuiesc in televizor” de chloe delaume, de la art. mie mi se pare grozav ca se traduc astfel de carti, foarte experimentale. problema e alta: ca editurile incearca sa le vand drept ceva ce nu sunt. nici „locuiesc in televizor” nu este roman, la fel cum cu greu poate fi roman cartea lui angot. normal ca ai anumite asteptari de la ceva ce se da drept roman si ca te apuca pandaliile in momentul in care nu primesti ceea ce astepti. ma rog, asa vad eu lucrurile, pentru ca sunt si intr-o perioada in care ma intereseaza foarte mult cum se mai poate experimenta.

28.01 saptamana memoriei

este un proiect al centrului cultural francez din iasi. inseamna sa iti amintesti, dar amintirea nu se face cu forta. a fost film („culianu in tara lui ceausescu”), a fost teatru („lebensraum”), o sa fie muzica. maine, de la 11.30, la timpul prezent: dan daia, de la centrul cultural francez, si lucia hossu-longin, care nu mai are nevoie de prezentari.

am imagine, caut filmul

legat de editia de astazi, cand am vorbit despre filme si filme politice si, mai ales, despre frost/nixon. pana nu demult, cand auzeam Xpolitic, unde X=film sau X=literatura sau X=arta ma apuca frica. probabil tot din copilarie mi se trage, cand film politic inseamna ceva coreean sau ceva sovietic, deci ceva ce ma plictisea teribil. asta in comparatie cu filmele cu alain delon. hm, ce vremuri… apropo, am o imagine si caut filmul: este cu siguranta politist, este cu siguranta cu alain delon, este cu siguranta cu crime. imaginea mea e alb-negru,  dar nu pot garanta ca si filmul. si imaginea este urmatoarea: o tipa moarta, care sta pe o parte intr-un pat desfacut, si are un cuvant scris pe spate, cu litere de tipar, cu negru. langa, alain delon, foarte tanar, in camasa si sacou. daca va aminteste de ceva, spuneti-mi. trebuie sa gasesc acest film, cat de ciudat v-ar parea.

27.01 filmul politic

am vazut in acest weekend „frost/nixon„, filmul lui ron howard, un regizor care nu a facut mai nimic notabil pana acum. „frost/nixon” este si despre scandalul watergate, dar este mai ales despre un interviu. este chiar povestea unui interviu pe care un jurnalist foarte monden (dar absolvent de cambridge) si british pe deasupra, se incapataneaza sa i-l ia si chiar i-l ia presedintelui demisionar, nixon. nici nu visati cat de mult suspans si cat de multa inteligenta exista in acest plot, aparant neprietenos. eu l-am vazut la cityplex, unde a fost chiar bine: nu m-am simtit ca in frigider, cei cativa din sala nu au vorbit la telefoane si nici nu au rontait, iar biletul e ceva mai ieftin decat la alte mall-uri. bineinteles ca puteti astepta sa intre in cinematografele din centru, dar noi n-am mai avut rabdare. si pentru ca filmul este nominalizat la nici mai mult nici mai putin decat cinci categorii la premiile oscar, maine, la timpul prezent, vorbim despre el. dar si despre filmul politic, in general. pentru ca urmeaza „milk„, acum doar in avanpremiera. daca nu ati aflat, va spun eu: comisia de la centrul national al cinematografiei a decis ca „milk” sa fie interzis celor sub 18 ani. de ce? nu e un film porno, nu face exces de cruzime, nu incita la violenta. vorbim si despre asta. invitata mea este andreea chiriac, critic de film, colaboratoarea emisiunii „timpul prezent”.

daca ati vazut deja unul dintre cele doua filme, astept sugestii. de orice tip.

daca vreti cazul watergate pe scurt, va recomand un editorial al lui liviu avram din „cotidianul”.

FROST/NIXON

MILK

copilarii din amintire

observ ca subiectul emisiunii de astazi – literatura pentru copii – a prins. deja am cateva mesaje de la ascultatori. observ cu incantare ca povestile lor preferate – „micul print” si „cenusareasa” – sunt in buna masura si povestile mele preferate. „micul print” am citit-o in liceu, deci in nici un caz nu se poate spune ca este legata intr-un fel sau altul de copilarie. cu „cenusareasa” in schimb este o alta… poveste, la fel cum mi s-a intamplat cu „alba ca zapada”, „scufita rosie” sau cu povestile lui creanga. toate mi-au si ne-au (am un frate, da) fost povestite de bunica-mea, care le inflorea nevoie mare. niciodata scufita rosie nu semana cu scufita rosie la fel cum capra cu trei iezi nu le spunea niciodata acelasi lucru iezilor. ideea (principala) e urmatoarea: cand am citit originalele, mult mai tarziu, am fost cam dezamagita. a doua idee, secundara: faptul ca bunica-mea inflorea toate povestile, ca inclusiv propriile ei amintiri ieseau inflorite la suprafata, ne-a starnit pe noi sa ne inventam propriile lumi si propriile povesti: in clasa a IV-a, respectiv a II-a (frate-meu) am scris primele romane (don’t ask!), iar eu am avut un personaj imaginar pana in clasa a XII-a (jesus!)